TURDA - ORASUL MEU
vineri, 25 mai 2012
MEREU CALCATI IN PICIOARE
DE CE RAMANEM MEREU SLUGILE CELOR CARE ISI BAT JOC ZILNIC DE NOI ???
Am ajuns sa nu imi mai doresc repararea drumurilor din Turda !!! Am o singura dorinta doar - nu mai vreau sa mai vad si sa descopar gropi in fiecare zi !!!
duminică, 9 octombrie 2011
duminică, 2 octombrie 2011
Suntem oameni. Avem personalitati diferite, gandim si actionam diferit si toate astea pentru ca simtim diferit.
Hai sa ne amintim: cand suntem mici, suntem mai sensibili. Un gest, un cuvant, o figura trista, trecerea unui nor sau zgomotul tunetelor, toate aceste alunecari ale sufletului poate te-au deranjat pentru multa vreme. Apoi, incetul cu incetul ai invatat sa accepti aceste momente care te-au miscat si te-au starnit, ai invatat ca aceste stari sufletesti care pot fi fericite sau dureroase sunt cele care raman si care isi pun amprenta pe existenta ta pana in prezent.
sâmbătă, 17 septembrie 2011
Ne-am pierdut visele ?
Ne-am pierdut visele mai ales pentru că nu mai suntem în stare să le "intuim". Nu mai suntem în stare să imaginăm drumuri, să le vedem frumuseţea, nu mai reuşim să vedem finalul şi nici profunzimile unei "călătorii".
Aşa se face că nu mai avem timp să vedem construcţii, oameni, proiecte umane, proiecte de cuplu, proiecte individuale, într-un cuvânt, culoarea viitorului.
Aivem momente când ne învăluie dezgustul faţă de tot ceea ce te înconjoară. Cum să scapi de asta?” e o întrebare pe care o bună parte dintre noi şi-o pune în gând sau în public, dar sunt puţini cei care iau în calcul un răspuns.
Când îţi cucereşti propria libertate, când nu mai vrei să intri într-o lume care nu te va face fericit, mai ales că nu ea te alege pe tine, ci, mai degrabă, tu vrei cu tot dinadinsul s-o alegi pe ea. Laşi valorile tale pentru ale altora, locurile tale pentru geografia încurcată şi rece a altei lumi, străină de tine, laşi limba ta, singura în care îţi poţi construi vise şi vorbi cu tine, laşi un om sau mai mulţi pentru un proiect la capătul căruia te vei regăsi totuşi singur; laşi cartea şi aparatul de fotografiat cu peliculă pentru "digital" şi computer, laşi cultura mare pentru Google şi începi să asumi viaţa ca pe un martor al stărilor tale, în care trebuie să-ţi ciopârţeşti sufletul ca să nu calci dincolo de limitele aşa-zisului proiect. Fugi de viaţa ta, de frică să nu pierzi un viitor despre care lumea vorbeşte fals, îngăduitor, cu o mirare şi apreciere prefăcute. Fiindcă şi asta face parte din proiect...
Ne-am pierdut visele …
Aşa se face că nu mai avem timp să vedem construcţii, oameni, proiecte umane, proiecte de cuplu, proiecte individuale, într-un cuvânt, culoarea viitorului.
Aivem momente când ne învăluie dezgustul faţă de tot ceea ce te înconjoară. Cum să scapi de asta?” e o întrebare pe care o bună parte dintre noi şi-o pune în gând sau în public, dar sunt puţini cei care iau în calcul un răspuns.
Când îţi cucereşti propria libertate, când nu mai vrei să intri într-o lume care nu te va face fericit, mai ales că nu ea te alege pe tine, ci, mai degrabă, tu vrei cu tot dinadinsul s-o alegi pe ea. Laşi valorile tale pentru ale altora, locurile tale pentru geografia încurcată şi rece a altei lumi, străină de tine, laşi limba ta, singura în care îţi poţi construi vise şi vorbi cu tine, laşi un om sau mai mulţi pentru un proiect la capătul căruia te vei regăsi totuşi singur; laşi cartea şi aparatul de fotografiat cu peliculă pentru "digital" şi computer, laşi cultura mare pentru Google şi începi să asumi viaţa ca pe un martor al stărilor tale, în care trebuie să-ţi ciopârţeşti sufletul ca să nu calci dincolo de limitele aşa-zisului proiect. Fugi de viaţa ta, de frică să nu pierzi un viitor despre care lumea vorbeşte fals, îngăduitor, cu o mirare şi apreciere prefăcute. Fiindcă şi asta face parte din proiect...
Ne-am pierdut visele …
vineri, 16 septembrie 2011
Klausenburg Cafe Cluj
Klausenburg Café-Konditorei s-a deschis in Cluj, pe strada Universitatii (care este, emotional si simbolic, chiar a cui ii spune numele ca este…) La inceput, am crezut ca este doar o noua cafenea, unde se poate sta linistit “in vitrina”, intr-o pauza de pranz ori intr-o sambata dimineata, la o poveste cu amicii. Un lucru bun am remarcat insa de atunci: era prima cafenea din Cluj care se adaptase arhitecturii si aerului cladirii si ale strazii care o gazduiesc… Putin art deco, putin neo-baroc… ar fi putut fi oricine pacalit in legatura cu data inaugurarii acestui spatiu. Poti crede, cu usurinta, ca este o cafenea contemporana a Hotelului New York (inceput de secol 20), actualul Hotel Continental (inchis)… aflat in preajma.
Cu iz de scorţişoară, miros de măr copt, aromă de vanilie şi rom. Cu cafea de calitate şi sucuri proaspete. Cu muzică aleasă şi la un nivel potrivit să poţi povesti cu prietenii. Să-ţi facă plăcere timpul petrecut pe strasse în Cluj. Adică… în Klausenburg.
Cu iz de scorţişoară, miros de măr copt, aromă de vanilie şi rom. Cu cafea de calitate şi sucuri proaspete. Cu muzică aleasă şi la un nivel potrivit să poţi povesti cu prietenii. Să-ţi facă plăcere timpul petrecut pe strasse în Cluj. Adică… în Klausenburg.
Veniti de luati memorie !
Marius Ghilezan, poet, volumul Ţigara unui viitor de paie
Veniţi de luaţi memorie!
Veniţi de luaţi memorie!
prăvălia cu amintiri
are discounturi grase,
lichidare de stoc
scrie pe geam,
printre rafturi, vânzătorii
cântă refrenul moliei,
clienţii lipsesc la apel.
O zi pe an se dă memorie gratis
şi atunci e omor,
dar când e acea zi?
Scrie în carte.
Veniţi de luaţi memorie!
Veniţi de luaţi memorie!
prăvălia cu amintiri
are discounturi grase,
lichidare de stoc
scrie pe geam,
printre rafturi, vânzătorii
cântă refrenul moliei,
clienţii lipsesc la apel.
O zi pe an se dă memorie gratis
şi atunci e omor,
dar când e acea zi?
Scrie în carte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)